Movieblog

The Descendants

2012-02-01T08:50:00.000-08:00

Un Clooney lacrimogen - deci oscarizabil. Un Payne mai putin decat obisnuitul. Hawaii fara efecte de photoshop. Mai multe despre The Descendants am scris aici.

Astazi la TV

2012-02-01T06:35:00.000-08:00

Inception la HBO de la ora 20:00, urmat de primul episod din Luck, un serial ce a debutat in State... acum cateva zile la propriu.

Ce mai face industria romaneasca de film

2012-01-31T11:05:00.000-08:00

Am aflat de pe The Industry ce planuri au cativa dintre regizorii romani care au luat finantare de la CNC. Fratii Dardenne investesc in proiectul lui Mungiu, Porumboiu da Vasluiul natal pe Bucuresti, Puiu se intoarce in timp si Florin Serban cauta actori neprofesionisti. Iar Ujica trece de la Ceausescu la Beatles.

Mai multe aici: http://theindustry.ro/cinece/2012/01/ce-pregatesc-mungiu-puiu-porumboiu-ujica-cie/

We Bought a Zoo

2012-01-30T09:24:00.000-08:00

Inainte sa mergeti la We Bought a Zoo, faceti-va un indice glicemic. Dupa vizionare va dau scris o crestere de 50%. Fara popcorn sau racorele. Mai multe despre filmul lui Cameron Crowe am scris la locul obisnuit.

Mesaj din galerie: Oscare, esti o mizerie!

2012-01-28T03:36:00.000-08:00

In fiecare an exista basicati dupa anuntul nominalizarilor la Oscar. Anul asta e randul meu. Cel mai tare m-a ofticat nenominalizarea la cea mai buna animatie a lui Tin Tin. Revoltaaa! Filmul a luat Globul de Aur pentru cea mai buna animatie, dar Academia Americana nu l-a bagat in seama. Mai exact, pare sa nu-l fi luat in seama cu totul - citesc pe diverse site-uri - din cauza ca foloseste tehnologia motion capture. Daca nu e animatie, atunci ce e? Sigur ca reparatii se pot face - urmeaza inca doua filme cu detectivul junior si al sau patruped, dar daca citesti nominalizatii de anul asta te buseste rasul: cameleonul Rango al lui Verbinski a fost bun, a doua portie de Kung Fu Panda si motanelul incaltat sa zicem ca in scadere de forma, dar niciunul din ele nu are fata de Oscar. Mai sunt in cursa doua filme, cu notorietate mult mai mica, pe care nu le-am vazut, dar ale caror trailere ma fac sa cred ca batalia e cumva deja adjudecata. Castigatorul in seara premierii va fi Rango. Intr-un an in care Tin Tin a fost scos absurd din carti.

Man on a Ledge

2012-01-27T08:50:00.000-08:00

Comic, intentionat sau nu, ceea ce taie din tensiune, cu o poveste care se sparge in bucati, dar mizand pe distributia sexoasa... a venit randul lui Man on a Ledge. Mai multe despre el am scris la locul obisnuit.

Un moment din DOA

2012-01-25T06:00:00.000-08:00

Ce se intampla cand Corey Yuen o da pe jocuri video cu Holly Valance in rol principal? Voila o scena din DOA: Dead or Alive.

Underworld: Awakening

2012-01-24T13:43:00.000-08:00

Kate Beckinsale, in varianta cgi, cafteste, omoara si taie in al patrulea film Underworld. Strict pentru amatorii de shootere. Mai multe despre el am scris aici.

Movie quiz

2012-01-24T08:07:00.000-08:00

Foarte distractiv. Scartai un pic la anii '60 si la '70, dar merg din ce in ce mai bine apoi. Cel mai amuzant e ca sunt filme pe care nu le-am vazut, dar sunt atat de iconice incat le recunosc imediat si altele, pe care desi le-am vazut, nu le identific fara ajutor.

The Ides of March

2012-01-23T10:18:00.000-08:00

Mai degraba drama bine jucata despre moralitate decat thriller cinic politic, bun dar mai superficial decat ai crede dupa afisul senzational. Mai multe despre Ides of March am scris aici.

Movie tickets

2012-01-21T03:33:00.000-08:00

Primul film pe 2012 a fost Happy Feet 2 la Cinema City in Sun Plaza. 6 oameni si 6 perechi de ochelari. Un bon lung cat toate zilele.

Ultimul film pe 2011 a fost Sherlock Holmes: A Game of Shadows la Shaw Theatres intr-un mall pe Orchard Road in Singapore. Bilete pastrate ca amintire.

J. Edgar

2012-01-20T08:17:00.001-08:00

Desi nu ii va aduce lui DiCaprio Oscarul visat, J. Edgar merita vazut. Mai multe despre ultimul film semnat Clint Eastwood am scris aici.

Contraband

2012-01-19T03:05:00.001-08:00

Wahlberg e adormit, restul castului e peste el. Regizorul incearca, povestea nu tine. Mai multe despre Contraband am scris aici.

La vida de los peces

2012-01-16T09:05:00.001-08:00

Pentru cei cu chef de introspectie se gaseste pentru un timp scurt in oras La vida de los peces, un film chilian intim, onest spre crud. Mai multe despre el am scris aici.

Sherlock Holmes: A Game of Shadows

2012-01-15T02:41:00.000-08:00

Introducerile au fost facute deja. Ne-am lamurit ca Sherlock via Guy Ritchie este/va fi mult mai fizic si mai dinamic decat alte clone de-ale sale. E o diferenta de la cer la pamant intre acest Sherlock si varianta lui recenta de la bbc. Ciudat sau nu, dar mie imi plac amandoi. La bbc deductiile sunt fantastice, Sherlock e un freak, montajul e chirurgical. In Game of Shadows lucrurile sunt precum popcorn-ul, mai zgomotoase si active, mai apetisante din efecte si directionate spre un comic accesibil. Pentru cinematograful mainstream e o reteta corecta si rezultatul ramane, ca si la primul film, peste medie. Poate si pentru ca de data asta adversarul lui Sherlock, profesorul Moriarty, are o forta sensibil egala cu cea a eroului.

Jack and Jill

2012-01-13T10:18:00.000-08:00

Candidatul perfect pentru titlul de cel mai prost film in 2011. Mai multe despre Jack and Jill am scris aici.

Carnage

2012-01-11T09:35:00.001-08:00

Circul uman via teatru ajunge in cinematograf. 2 nominalizari la Globurile de Aur. Mai multe despre Carnage am scris aici.

Happy Feet Two

2012-01-09T09:24:00.001-08:00

Mai putin muzical pentru ca sa fie mai dramatic. Mai putin comic si cu o poveste cam prea copy-paste dupa primul Mumble. Mai multe despre Happy Feet Two am scris aici.

Trespass

2012-01-08T06:04:00.000-08:00

Nicolas Cage si Nicole Kidman, doua nume de prima mana de la Hollywood, au acceptat rolurile principale in acest thriller domestic de categoria a doua. De ce? La Cage pare simplu. Omul nu e foarte sanatos la cap, cheltuie cu nemiluita deci e usor de momit cu bani si la ce dude a facut... suspiciunile de analfabetism nu sunt deplasate. Nu doar ca pare incapabil sa citeasca un scenariu, dar nici nu a gasit un om pe care sa-l plateasca pentru asta. Cariera lui e de ani buni de zile in balarii cu o singura exceptie notabila care parea sa-l readuca pe drumul unor r oluri faine - The Bad Lieutenant: Port of New Orleans.

Pentru Nicole Kidman jena e sensibil mai mare. Cauta de cele mai multe ori roluri care sa o impinga spre premii, iar atunci cand vrea sa se joace de-a altceva isi alege totusi filme cu care sa nu-i fie rusine indiferent ca vorbim de un pic de nationalism australian sau fantasy pentru copii.

Trespass porneste deci la drum cu aceasta distributie grea, dar se poticneste chiar din primele minute. E atat de previzibil, inclusiv in surprizele pe care se chinuie sa le ofere, incat nu poate nicaieri sa depaseasca conditia unui film de categoria a 2-a. E o colectie de situatii pe care le-am mai vazut. Crescendo-ul e ratat, tensiunea se balangane sus-jos prea des si prea rapid, personajele sunt anemice, la un moment dat ajungi sa-ti doresti sa se intample cu adevarat ceva. Nu e de mirare ca filmul n-a iesit in cinematografe decat in cateva tari. E doar un titlu de duzina cu doua nume mari pe afis.

13 (2010)

2012-01-07T09:54:00.000-08:00

Tin minte ca acum niste ani am mers sa vad 13 Tzameti la Studio si mi-a lasat cateva impresii foarte puternice. Atat de puternice incat si azi am in cap becul ala care se aprindea si portretul personajului principal in alb-negru. Nu stiu daca ar avea acelasi efect (re)vazut azi, poate ca m-am mai tocit si eu, dar noua varianta cu Jason Statham si Mickey Rourke in roluri secundare, desi din afis ai crede ca ei sunt centrul de greutate al peliculei, e cu siguranta la granita ratarii cinematografice. Nu mi-a ramas in cap nicio secunda in plus dupa ce am apasat butonul stop si cel mai surprinzator in toata ecuatia lui e ca e scris, as putea zice adaptat, si regizat de acelasi georgian Gela Babluani, adica de omul responsabil si pentru originalul 13 Tzameti. Cum naiba a facut un film initial atat de coerent si de impact fara prea multi bani si cum a reusit contraperformanta de acum - o lipsa aproape constanta de tensiune in ciuda aceleiasi idei (o ruleta ruseasca in cerc), un personaj principal de care nu te atasezi nicaieri si alte cateva secundare care iti distrag atentia de la cel principal... nu prea inteleg.

The Adjustment Bureau

2011-12-28T22:17:00.000-08:00

N-am citit povestirea lui Phillip K. Dick (Adjusment Team) de la care a pornit filmul, dar am senzatia ca transpunerea ei cinematografica via George Nolfi (regizor la debut, dar scenarist cu experienta) a suferit ceva mutatii cu sens comercial. Centreaza mult pe romantic si lasa zona science fiction cumva neacoperita. El (Matt Damon) e in cautarea unei functii de senator care l-ar putea propulsa peste ani spre Biroul Oval, baiat bun de te lingi pe degete. Ea (Emily Blunt) e o balerina cu personalitate misto care aspira sa faca saltul catre coregrafia de prima mana. Intalnirea lor aparent accidentala, dar plina de scantei, din toaleta unui hotel de lux alerteaza insa un grup de cetateni cu aspect hilar (toti poarta palarii si se feresc de apa) care pornesc o cruciada de evenimente pentru a le "bloca" relatia. Vreme de ani de zile! De ce? Pentru ca asa zice Planul. Plan scris de... Chairman. Filmul are un zvac initial bun pentru ca premiza are ceva captivant, dar apoi pierde din viteza mai tot timpul - raul nu pare nicaieri prea rau, lipsesc multe explicatii necesare, iar finalul duce pelicula intr-o zona subtirel romantoasa.

The American (2010)

2011-12-27T17:42:00.000-08:00

Un fel de Drive nereusit, filmul lui Anton Corbijn intra lejer la categoria "could have been". Defectul major vine din interpretarea lui Clooney. Omul n-are ce-i trebuie (scuze doamnelor care vibreaza cand il vad pe ecran cu niscaiva muschi si un tatuaj cu un fluturas) pentru rolul asasinului sagetat de sentiment la final de cariera. Expresivitatea sa e plata, e fix aceeasi din filmele in care juca avocati cuceritori. Puncte slabe mai sunt si dialogurile transparente rau si finalul mult prea familiar. Si la capitolul muzica filmul ar fi putut puncta cu mai mult. Ramane ceva in picioare? Da, Italia in forma sa de oras mic pietruit pentru care imi recunosc slabiciunea, imaginea semnata de Martin Ruhe - sunt cateva cadre sublime in alb, negru si gri numai bune de transformat in postere - si rabdarea lui Corbijn fara de care filmul ar fi parut o pierdere de vreme.

The Thing (2011)

2011-12-05T08:54:00.000-08:00

Dovada vie ca 30 de ani de evolutie tehnologica nu fac cat un regizor destept. Mai multe am detaliat aici.

180 South

2011-11-28T11:07:00.000-08:00

Filmari fancy, hippioti de generatie veche ajunsi multimilionari din branduri de haine de munte, hippioti de generatie noua care isi traiesc viata intre valuri si varfuri de munte si un mesaj eco despre un parc national de dimensiuni impresionante in Patagonia. Cam asta e esenta lui 180 de grade South. Indiferent ce-ar spune rautaciosii (ca e usor sa vorbesti cand ai bani, ca ar trebui sa ii lasi si pe altii sa se dezvolte, ca documentarul e prea lucrat si miroase a facatura), senzatia de dor de duca e inegalabila, iar Keith, tipul cool cu barba care nu spune nimic, e bestial.

A Dangerous Method

2011-11-24T09:16:00.001-08:00

Dintr-un domeniu incitant si un triunghi pasional a rezultat un film prea incarcat de istorie supraevaluat de critici. Mai multe am scris aici.

Cities. Surviving the Urban Jungle

2011-11-24T02:18:00.000-08:00

Ultimul episod din documentarul marca BBC. si concluzia inevitabila: suntem specia care a deturnat planeta pentru propriile sale interese.

In Dubai porumbeii sunt "vanati" cu ajutorul unor vulturi dresati. Nimic nu poate sa strice privelistea unui apartament de cateva milioane de dolari.

In Fez porumbeii sunt ingrijiti pentru ca excrementele lor sunt materia ideala pentru a inmuia pielea care vanduta mai tarziu asigura un trai pentru localnici.

Proiectul Masdar - un oras al viitorului in viziunea arhitectului Norman Foster.

The Rum Diary

2011-11-21T21:56:00.001-08:00

Proiect cinematografic 99,9% Johhny Depp. Naratiune glisand ba la stanga politica, ba la dreapta amoroasa, fara sa ajunga la vreo concluzie certa. Cumva in spiritul consumului de rom. Mai multe am scris aici.

King of New York

2011-11-19T02:30:00.000-08:00

Nascut dintr-o radacina scarface-ist cinematografica, King of New York, vazut dupa 20 de ani de la aparitia sa, reuseste cu greu sa stea in picioare. Si asta doar gratie interpretarii de gheata a lui Christopher Walken si a surprizei unui ansamblu de actori care aveau sa devina in timp nume de prima mana in cinematografie: Caruso, Snipes, Fishburne sau Buscemi. Poveste nu prea avem - parca si coloana sonora e mai atent lucrata decat scenariul, personajele sunt doar schitate - uneori nici macar atat, in schimb ploua cu rafale de impuscaturi pe fundalul unui oras intunecos si decazut in viziunea regizorului Abel Ferrara.

The Help

2011-11-17T09:08:00.000-08:00

Jackson, Mississippi, anii '60, varianta feminina cu Emma Stone stralucind. Mai multe am scris aici.

Arizona Dream

2011-11-12T00:21:00.000-08:00

Kusturica la intersectia cu visul american. Suprarealist, bizar, nebun. Despre cat pierdem cand ne maturizam. Distributie cu care la poker bagi "all in" fara sa-ti tremure mana. Depp cu o voce care te invaluie total. Coloana sonora bestiala.

Tower Heist

2011-11-09T10:18:00.000-08:00

Mai mult Stiller decat Murphy, transparent si previzibil, dar cu o portie decenta de umor. Restul aici.

My Grandpa, the Bankrobber

2011-11-06T11:08:00.000-08:00

sau Mijn Opa de Bankrover pentru ca vorbim de un titlu olandez din 2011. O comedie de familie despre un bunic ramas vaduv pe care una din fetele sale il interneaza la azil, acolo unde produce un mic haos, si care decide sa-si foloseasca economiile - pe care trebuie sa le ia cu forta de la banca - ca sa-si ajute o nepoata cu origini surinameze sa se reconecteze cu originile sale. L-am vazut in ultima zi de KINOdiseea, un festival de film pentru copii aflat la editia cu numarul 3. La NCRR e cam frig in sala, nu e o noutate, dar copiii si profesorii lor au rezistat bine pana spre final cand agitatia a pus un pic stapanire pe sala. Filmul n-a fost rau. Zic asta pentru ca la jumatate de ora dupa vizionare, la trecerea de pietoni de la Victoriei, am avut timp sa observ un copil de vreo 7 ani cu un dinozaur de plastic in mana. Urla furibund "uaaaaa!" si lovea puternic cu jucaria lui una identitica a fratelui sau mai mic. Poate cu o expunere suficienta la filme ca My Grandpa, the Bankrobber, baiatul asta n-ar deveni un analfabet emotional. In fine... e o discutie prea lunga.

Margin Call

2011-11-04T11:36:00.000-07:00

Ridicat cam tare in slavi de critica de film. Am scris despre el aici.

The Adventures of Tintin

2011-10-31T11:20:00.000-07:00

Probabil cea mai mare surpriza (placuta) a lui 2011. Am scris cateva cuvinte aici despre The Adventures of Tintin: The Secret of the Unicorn.

Drive

2011-10-29T10:32:00.000-07:00

Nu m-am grabit sa merg la Drive. Nu stiu de unde, dar am avut senzatia clara ca e un action banal cu un vehicul de marketing in persoana lui Ryan Gosling. Mea culpa. E mai degraba o creatie ce aminteste de noul val al filmului american din anii '70, cand cinema-ul era alive & kicking. Povestea e viscerala, cusca existentiala a personajului principal se strange dand la iveala cateva pusee de violenta tulburatoare, un aer schizo pluteste peste cadrele lente si coloana sonora retro semnata Cliff Martinez. Pelicula are o calitate rara: te arunca intr-o stare onirica din care te scoate dandu-te cu capul de toti peretii. Gosling arata din ce in ce mai mult ca un actor de categoria cea mai grea - poate duce orice rol in spate, Oscarurile sunt foarte aproape, iar Mulligan e cea mai buna alegere posibila pentru frantura de gingasie emotiva de care filmul avea nevoie. Imi recunosc slabiciunea personala in cazul ei. Drive are drum liber catre statutul binecuvantat de film cult. Must see.

In Time

2011-10-27T11:24:00.000-07:00

Distopie wanna be impinsa de marketing catre un final utopic cu domnita pe tocuri. Mai multe aici.

Human Planet. Rivers: friend and foe

2011-10-22T22:58:00.000-07:00

4 pescari (sub forma a 4 puncte negre) isi fac de lucru pe o stanca in buza cascadei Victoria. Asta da gone fishin'.

Living double decker bridge. Asa ajunge sa arate dupa cateva sute bune de ani, ingrijit fiind de generatie dupa generatie.

In plin sezon ploios un nene traverseaza podul facut din 2 sarme peste Mekong. La capatul celalalt il asteapta pestele cu care sa-si hraneasca copiii.

Dream House

2011-10-21T10:29:00.000-07:00

I-am dat o sansa lui Dream House.

La piel que habito

2011-10-18T11:12:00.000-07:00

La piel que habito - noul Almodovar - e peste Abrazos rotos sau Volver. Am scris cateva cuvinte aici.

Three Muskeeers (2011)

2011-10-14T11:20:00.000-07:00

Buget gros, rezultat asa si asa. Mai multe aici.

Crulic

2011-10-10T09:20:00.000-07:00

Am vazut docu animat la deschiderea Anim'est. Nu credeam ca o sa imi placa asa tare. Am scris cateva cuvinte aici.

Sherlock in 2010

2011-10-06T22:32:00.000-07:00

Sa-i aduci pe domnii Holmes si Watson in Londra zilelor noastre - cu gadgeturi, chirii mari si razboiul din Afganistan - suna al naibii de riscant. Ai putea cadea lejer in penibil. Si totusi pilotul celor de la BBC functioneaza de minune. Sunt 90 de minute balansate perfect intre un caz nail-biting si o introducere de personaje ca la carte, totul intr-un ritm atat de sustinut incat abia la a doua vizionare ai timp sa remarci cateva detalii simpatice. Sherlock e addictive, aparent autosuficient si rautacios, iar Benedict Cumberbatch ca interpretare il nuanteaza spre creepy. Motive suficiente ca sa mergi mai departe catre celelalte 5 episoade.

vine, vine... Anim'est-ul

2011-10-06T01:05:00.000-07:00

si vin si niste carti postale. Vernisajul in Strada Jean-Louis Calderon 44. Sambata, 8 octombrie, de la 18:00. Anim'est-ul incepe vineri la Patria cu Crulic - drumul catre dincolo.

Melancholia

2011-10-03T11:09:00.000-07:00

Am vazut Melancholia. La Studio, fara popcorn sau respiratii grele :). M-a atins devastator abia cateva ore mai tarziu. Am scris despre el aici.

Ashton si Demi se vor desparti...

2011-09-30T22:43:00.000-07:00

Pana in septembrie 2005 cand a inceput relatia cu Demi, Ashton preferase partenere de film cam de aceeasi varsta cu el. A urmat o perioada (2005-2009) cand a jucat alaturi de actrite din ce in ce mai in varsta decat el. Lucru care se suprapune perfect peste relatia lui fericita cu Demi. Din 2010, de cand dateaza si primul scandal cu inselatul, Ashton a revenit la actrite partenere de film de varsta sa sau chiar mai tinere. Perioada in care il interesau femeile mai mature pare sa fi apus - atat pe marele ecran, cat si in viata de zi cu zi.

What's your Number

2011-09-29T08:34:00.000-07:00

Am mers sa vad What's Your Number, despre care am scris aici. Ma revansez cu von Trier-ul. Promit.

Ce am facut in ultimii 4 ani?

2011-09-29T01:50:00.000-07:00

Aseara am facut un calcul. Am vazut pentru munca vreo 1200 de filme in 4 ani. Plus vreo 300 de filme vazute in cinema sau acasa in aceeasi perioada. Deci 1500 de filme in 4 ani. 1 film / zi.

Tot aseara mi-am dat seama ca fata de acum 4 ani am inceput sa cresc portia de documentar pe care o consum. Un portughez mi-a zis ca pe masura ce o sa vad tot ce poate sa ofere fictiunea, inevitabil voi aluneca spre documentar. Intr-un fel am inceput deja. Acum 4 ani, inafara de Michael Moore, nu stiam mai nimic. Azi deja am o colectie de documentare bbc realizate la superlativ, mi-au placut cam toate documentarele facute de hbo Romania si cand merg la tiff ajung sa vad mai mult documentar decat fictiune. Iar portughezul mi-a lasat si el o colectie intreaga de documentare. Asa ca marfa avem, timp sa fie.

Johnny English Reborn

2011-09-26T13:02:00.000-07:00

Am scris despre renasterea lui Ion Englezu' aici.

Crazy, Stupid, Love

2011-09-15T12:06:00.000-07:00

Am scris despre CSL aici.

Amazing Race 18: Unfinished Business

2011-09-11T10:42:00.000-07:00

Maratonul a inceput. Momentan sunt la episodul 4, go Jet & Cord!

Cowboys & Aliens

2011-09-10T00:45:00.000-07:00

Am mers saptamana trecuta la Vacari si Extraterestri. 5 oameni in sala, duminica seara, la ora 20, intr-un mall din oras. Cam trist pentru Ford, Craig si Wilde in conditiile in care era a doua saptamana a filmului in cinematografele noastre, dar partial explicabil pentru ca filmul e un rebut. Combinatia de western cu alieni nu suna bine din start, insa filmul reuseste contraperformanta de a rata la aproape toate capitolele. Atmosfera western e de carton, personajele sunt modeste, povestea se balangane din cliseu in cliseu, iar la momentul luptei finale casti plictisit: idieni cu sulite si pistolari calare se bat cu nave de zbor extraterestre. Da, cum sa nu, alt hit hollywoodian pentru un public lobotomizat. Next, please!

6 X Papi

2011-09-07T23:18:00.000-07:00

Blame is for God and small children. Dega

(dupa 2 ani de carcera solitara cu portii reduse la jumatate)
I was born skinny. Papi

(despre aranjamentul unei barci) Have no fear. Ways will be found. Hindu doctor

(despre piciorul sau rupt)
I presume it's going to be something painful. Dega

(cand afla ca outsiderii erau ucisi)
That makes sense. Papi
Well... a man of Christian understanding. Leprosul Toussaint

Hey, you basterds, I'm still here! Papi

Crulic deschide Anim'est 6

2011-09-07T07:50:00.000-07:00

Desen, pictura si colaj dupa un caz real. Regia Anca Damian. Mai multe detalii pe http://www.crulic.ro/.

Midnight in Paris

2011-09-05T11:48:00.000-07:00

Le retour de Woody, asa mi-am intitulat review-ul la ultima pelicula semnata de ochelaristul meu nevrotic preferat. Iar posterul de la noi e banal si insipid in comparatie cu cel de pe afara.

Young@Heart

2011-09-04T06:12:00.000-07:00

Documentar filmat in 2006 si iesit pe DVD in 2008 dupa ce a luat pemiul publicului in festivaluri la Atlanta, Los Angeles si Varsovia. Un amestec de umor, intelepciune si creativitate valabil doar pentru cei care ajung la varsta a treia. Grupul, care se pregateste intens vreme de 2 luni de zile, are media de varsta trecuta de 80 de ani, dar nu se jeneaza sa aseze in spectacole Beatles langa Coldplay si I feel good langa I want to be sedated. Desi lucrurile iau o intorsatura tragica atunci cand doi dintre membrii se regrupeaza in duet la Ceruri, documentarul isi pastreaza aproape incredibil decenta si nu aluneca, atat de facil cum ar fi putut sa o faca, in lacrimogen. Scena aflarii acestor vesti e filmata de la distanta, un autobuz galben si o reactie generala audio, atat. Hiperresponsabil, chapeau bas.

PS. Gasiti pe youtube si videoclipuri ale mosilor si babelor - se pare ca au ceva succes. :)

Colombiana

2011-08-30T10:16:00.000-07:00

In concediu n-am stat departe de filme. Am vazut Mars Needs Moms - kid's choice, n-am avut cum sa ma opun, si Colombiana. Despre Mars Needs Moms numai de rau, e periculos de cuminte, aberant si plicitisitor. De fapt am si dormit la el vreun sfert de ora. Cat despre Colombiana am scris aici.

Rise of the Planet of the Apes

2011-08-12T13:28:00.000-07:00

Am scris despre Rise of the Planet of the Apes aici.

The Joneses

2011-08-07T22:28:00.000-07:00

O premiza cu spil - familia fals perfecta practicand marketing-ul camuflat - e pierduta intr-un final cu happy-end lamentabil. Scenaristii au reusit macar sa puna in practica o sinucidere prin inec. Yuppy! Banuiesc ca producatorii n-au acceptat-o initial, dar s-au scos si ei: au primit la schimb (prea) multe momente moushy moushy. Duchovny e un pic sub ce poate el, joaca ca de vacanta, Demi Moore se muleaza perfect pe rol - ca si 3/4 din Hollywood ea face marketing camuflat in viata reala, asa ca in film nu se forteaza deloc, iar generatia tanara formata din Amber Heard si Ben Hollingsworth mimeaza superficial mici drame adolescentine - ea are o preferinta stupida pentru barbati maturi (as if...), iar el e gay sub acoperire (deci joaca dublu ascuns). Partea de marketing din film e si ea predata cam schematic... deci niciun motiv sa va ingramaditi sa vedeti filmul.

Captain America

2011-08-04T21:58:00.000-07:00

Am scris despre Captain America: The First Avenger aici.

Green Lantern

2011-07-28T11:14:00.000-07:00

Am scris despre Green Lantern aici.

Zookeeper

2011-07-22T13:01:00.000-07:00

Am scris despre Zookeeper aici.

Genial

2011-07-21T07:01:00.000-07:00

Hangover Part II

2011-07-16T22:00:00.000-07:00

Structura copy/paste dupa original, imperfectiuni garla in scenariu, gaselnita de final rasuflata rau, multe "surprize" stricate in avans de trailer - zau daca mai iti vine sa zambesti cand il vezi pe Stu tatuat... Inca suficient de coios pentru cateva momente de umor sexual hard la care publicul se rostogoleste pe jos de ras, plus cateva replici ale lui Giamatti, dar o singura concluzie posibila: operatiune standard de muls banii de pe urma succesului (meritat) a primei mahmureli. Si deja planuri facute pentru o a treia. Bleah.

Mine vaganti

2011-07-15T11:11:00.000-07:00

Am scris despre Mine vaganti aici.

Caravana cinematografica TIFF

2011-07-15T00:35:00.000-07:00

Primul stop: Timisoara, 15-17 iulie, Piata Unirii, intrare libera pentru The Way Back, Morgen si Biutiful.

Human Planet: Living in Thin Air

2011-07-11T21:38:00.000-07:00

Bridesmaids

2011-07-10T07:43:00.000-07:00

Un film cu titlul Bridesmaids, tradus la noi cu Domnisoare de onoare, nu prea are cum sa atraga barbatii. Ba chiar am intalnit femei care au strambat din nas la vederea afisului. Ceva de genul, yuck! inca o comedie mediocra pentru femei care viseaza la nunta si barbatul ideal. Totusi, vorbele bune si notele mari m-au facut sa merg sa-l vad saptamana trecuta. La o ora indecent de matinala am impartit sala cu alti 7 oameni printre care o tipa care mai vazuse filmul de cel putin 2 ori inainte - radea cu anticipatie la unele poante ca si cum stia exact ce urmeaza. Cum a fost? Foarte pe scurt: m-am cracanat de ras. Filmul e un Hangover la feminin (pentru mine asta e o chestie de bine), fara vreun nume mare in cast tocmai pentru ca sa poata sa functioneze bine ca ansamblu, cu niste potriveli actor-personaj foarte nimerite si scriitura fresh. Un pic lungit pe alocuri, dar mai mult decat satisfacator la totale. Incercati-l.

Bad Teacher

2011-07-08T10:19:00.000-07:00

Am scris despre Bad Teacher aici.

Poti deveni vedeta ca Angelina Jolie!

2011-07-05T21:50:00.000-07:00

30 de tinere actrite participa in aceasta perioada la castingul pentru primul film cu efecte speciale 3D, al carui actiune se va desfasura intr-un Bucuresti transformat total pe calculator.

Filmarile, programate in vara aceasta, vor consemna o alta premiera: se va lucra simultan la doua versiuni de film: atat in romana, cat si in engleza.

“Subiectul filmului, o femeie care vrea sa devina criminal profesionist, promite o ocazie rara pentru cea care va reusi sa devina personajul principal, declara Kiki Vasilescu, regizorul filmului. Cautam o actrita cu alura sportiva, dar care sa-si poata pastra feminitatea in timp ce interpreteaza o secventa in care ucide”.

Castingul se desfasoara chiar in aceste saptamani in Bucuresti, iar programarile se fac online, pe site-ul casei de productie: www.EastMovies.ro.

Desi promite un film spectaculos plin de efecte speciale care ne vor taia rasuflarea, regizorul vorbeste de un buget foarte mic si de surse de finantare private, lucru putin obisnuit in peisajul cinematografic romanesc.

Kiki Vasilescu a pus in acest an bazele casei independente de productie EastMovies.ro si isi propune sa realizeze un film de actiune remunerat dupa standarde Hollywoodiene.

Drept consecinta, actorii nu vor beneficia de o renumeratie spectaculoasa, insa li se ofera o forma de participare la profiturile generate de film, dupa aceeasi metoda de lucru utilizata de productiile independente din SUA.

Human Planet: People of the Trees

2011-07-02T23:24:00.001-07:00

Echivalentul etajului 8 de la bloc.

Degetele de la picioare devin esentiale.

Transformers: Dark of the Moon

2011-07-01T22:41:00.000-07:00

Am scris despre film aici.

God Grew Tired Of Us

2011-06-27T12:20:00.000-07:00

Titlul catchy ascunde un docu muncit serios, narat pe alocuri de Nicole Kidman, despre niste tineri sudanezi si experientele vietii lor. Prinsi in conflictul militar dintre nordul si sudul tarii (de fapt o creatie a puterilor coloniale care n-au tinut cont de prea multe lucruri cand au trasat granitele taramului african), baieti fiind, ei au traversat sute de kilometri in picioarele goale, fara hrana sau apa, infruntand animalele salbatice. La capatul calatoriei, cati din ei au reusit sa ajunga acolo, au devenit ceea ce presa a numit The Lost Boys of Sudan. Prizonieri ani la randul intr-o tabara de refugiati, au crescut cu lectii de engleza ale voluntarilor si ratie fixa de mancare. O parte infima din ei a ajuns in Statele Unite primind viza de sedere si permis de munca. Sunt momente de comedie involuntara in stilul Gods Are Crazy (oamenii se minunau de cum functioneaza o toaleta de exemplu), dar mai ales constatari severe la adresa vietii capitalist-moderne pe care o ducem. Cea mai importanta lectie pe care ti-o servesc cu zambetul lor renascut miraculos din incercarile radicale prin care au trecut e sa-ti pui destinul la bataie intr-un scop mai generos decat personalul "a avea".

Mr. Popper's Penguins

2011-06-27T07:00:00.001-07:00

Am scris despre pinguinii domnului Popper aici.

The Lincoln Lawyer

2011-06-23T00:10:00.000-07:00

M-am ferit de avocatul din limuzina. Mai intai ca am avut senzatia ca e o drama, iar de drama n-am chef la orice ora. Apoi pentru ca pe McConaughey l-am mai vazut facand pe avocatul, e drept ca acum vreo 15 ani, iar ultimele sale alegeri au fost mai degraba jenante - a preferat roluri subtiri in comedii romantice in care accentul cade pe pieptul sau dezgolit. Dar a venit si vremea personajului sau Mick Haller... si surpriza e mai degraba placuta. Pe fata drama legal, pe dedesubt poveste politista mocnind a tensiune, Lincoln Lawyer e genul de film care la prima vizionare te lasa cu un gust placut. Nu e cazul sa te apuci sa-l analizezi prea tare pentru ca n-o sa reziste. De pilda, cum naiba apar motociclistii aia fix la momentul oportun in final? Never mind. McConaughey are un rol standard. E smecheras la inceput, prins in menghina privilegiului avocat-client pe la mijoc si razbate inteligent la final. Desigur ca trece prin clasica betie de suparare (la fel ca in A Time to Kill) si in loc sa se aventureze cu asistenta de atunci (Sandra Bullock), croseteaza in pat cu fosta nevasta interpretata de Marisa Tomei. Daca aveti timp, dati-i doua ore din viata.

Unknown

2011-06-18T21:39:00.000-07:00

La capitolul "recuperari" am vazut zilele trecute Unknown. Thriller sadea, nici prea prea, nici foarte foarte, cumva venit pe filiera lui Taken: filmarile nu s-a facut la Paris, ci la Berlin, iar Liam Neeson da cateva capace nu in cautarea fiicei pierdute, ci a propriei sale identitati. De fapt, de cand le da pe primele iti e clar ca spectator ca baiatul nostru nu poate fi doar un savant iubitor de teorii si calcule, asa ca finalul nu prea are cum sa te surprinda. Mai ales ca fiecare indiciu e aratat in slow motion la propriu. Ce mi-a placut foarte mult la Unknown a fost personajul interpretat sehr schon de Herr Bruno Ganz. Ernst Jurgen e un fost ofiter STASI, un securist care a facut rahaturi in fostul RDG si care ii da lui Neeson o mana de ajutor. De ce il ajuta? Poate din plictiseala, ca de banii pe care ii cere, chiar nu parea sa aiba nevoie. Traieste retras in apartamentul lui cu aer comunist, dar are inca in functiune multe contacte. E primul care pune cap la cap lucrurile, avand si avantajul culturii generale in domeniul spionajului, si cel care alege singur cum sa iasa din scena dupa o metoda traditionala intr-un soi de plata pentru propriul trecut. Gut gemacht.

Hanna

2011-06-17T10:14:00.001-07:00

Am scris despre Hanna aici.

Human Planet. Episodul 3. Arctic Freeze

2011-06-16T23:12:00.001-07:00

4 milioane de oameni traiesc in zona arctica.

Atunci cand vremea e favorabila se pleaca la vanatoare cu saptamanile si cu casa in spate.

Un rechin arctic hraneste o familie si cei 20 de caini ai ei timp de 2 saptamani.

Ce am vazut duminica la TIFF

2011-06-13T05:33:00.000-07:00

5 iunie 2011

10:00, Victoria, Lumea vazuta de Simon

In sectiunea EducaTIFF. Oficial nu puteam sa luam bilete pentru ca la proiectie aveau proiritate elevii si profesorii lor, dar am mers la fata locului si... surprize, surprize... ramasesera asa multe locuri libere incat n-am avut nicio problema sa intram la proiectie. Un film nordic, dar colorat si vesel, povestea unor frati care locuiesc impreuna. Unul dintre ei sufera de sindromul Asperger (acelasi de care suferea si eroul romanului Intamplare nefericita cu un caine la miezul noptii al lui Haddon), iar celelalt cade in tristete cand prietena il lasa balta. Evident: fratele Asperger trece la actiune: incearca sa-i aduca prietena inapoi, ii cauta una care sa ii impartaseasca toate preferintele, iar apoi una cu gusturi diametral opuse. Amuzant si caldut. Ar fi frumos sa fie si real. Oricum numai bun ca sa incepi ziua cum trebuie.

13:00, Victoria, Into Eternity

Documentar in prezenta realizatorului Michael Madsen (nu va imaginati ca acel Madsen) despre solutia finlandeza pentru depozitarea permanenta a deseurilor radioactive: ingroparea lor definitiva in pantecele unui munte. Inramarea inteligenta a povestii - perspectiva viitorului si a celor care ar putea da intamplator peste mostenirea noastra otravitoare, tema foarte actuala, informatii pe care necunoscatorii ca mine nu le stiau, o doza sanatoasa de ironie... Merita vazut.

15:30, Victoria, scurtmetraje romanesti, ZFR #2

Tot ce e romanesc se aplauda indelung la TIFF. Nu zic ca e rau, doar ca eu nu pot asa. De exemplu in runda asta am vazut Numaratoare manuala care mi s-a parut foarte subtire cu totul. Strung Love a fost simpatic, cu un aer american peste lumea romaneasca din '84, s-ar fi potrivit foarte bine intr-un volum 3 al Amintirilor din epoca de aur. Pauza de masa l-am inteles din secunda 40, iar apoi m-a plicitisit de moarte. Mi-a placut in schimb Stopover pentru ca am descoperit ca Monica Barladeanu e o actrita ok pe drama. La final am renuntat sa completez cu un vot, nu inteleg cum sa dai un vot pentru o ciorba atat de diversa...

17:45, Odeon, Sala 6, Singuratatea Numerelor Prime

Probabil cel mai catchy titlu de film pe care l-am bifat anul asta, o revenire in sectiunea "din nou la TIFF". Film de taiat venele prin excelenta, drama de 5 stele care macina si la cateva zile dupa. Povestea incrucisata a 2 destine chinuite din copilarie care reusesc sa se sustina reciproc, uneori de la distanta.

X-Men: First Class

2011-06-12T10:05:00.000-07:00

Am scris despre X-Men: First Class aici.

Ce am vazut sambata la TIFF

2011-06-09T13:13:00.000-07:00

10:00, Arta, My Perestroika.

Un docu rusesc despre viata in vremuri socialiste, glasnost si perestroika, capitalism sub tovarasul Putin. Un aer foarte familiar - am trait variatiuni pe aceeasi tema, un pic de mesaj politic pe care poate nu l-ai fi vrut acolo, dar si cateva filmari din arhiva personala care puncteaza foarte bine istoriile celor cateva destine care s-au intersectat in copilarie. Acum sunt fiecare in alta parte de lume. Bifez: merita vazut.

12:30, Polus Center, Gianni e le Donne.

Comedie italiana simpatica cu un nene painea lui D-zeu de care profita toata lumea, mai ales maica-sa - o nonagenara pe care iti cam vine sa o strangi de gat. Nepretentios, cu un ritm moale, cu un actor principal care mie imi inspira mai degraba un mafiot decat un baiat de treaba, dar amuzant si atat de italienesc incat merita oricand vazut. Bonus: Kitty Cepraga in rolul asistentei bulgaroaice.

15:15, Polus Center, Gatos Viejos.

O babuta care isi cam pierde mintile e in pericol sa-si piarda si casa daca semneaza un act prin care isi lasa fiica, una care le trage pe nas, sa decida asupra viitorului ei. Greu pe start de intrat in stare, dar dinamitat de aparitia personajului fiicei si de interpretarea foarte buna. Final prea familist pentru gustul meu, mai ales pentru cata tensiune acumuleaza la un moment dat. Asa si asa.

17:45, Republica, Incendies.

Cu limba de moarte o mama le incredinteaza copiilor ei misiunea de a-si gasi fratele uitat intr-o lume a razboiului si urii, dar descoperirile lor vor rasturna toate asteptarile si vor soca audienta. Excelent pentru mine. Structura intretaiata, niveluri diferite la care povestea functioneaza, final puternic, interpretare beton.

21:00, Casa de Cultura a Studentilor, Regele pe insula Diavolului

Stellan Skarsgard in rolul directorului de penitenciar juvenil. Si un pusti nou care va face totul pentru ca sa evadeze. Mai dark, cam cliseu, erau replici pe care le rosteam inainte personajelor, final pe jumatate rasuflat. Inteleg totusi ca lumea l-a scorat bine la iesirea din sala. Deh, gusturile...

Revin si cu ce am prins duminica.

10 ani de TIFF. Amintiri din copilarie

2011-06-07T10:27:00.000-07:00

Tiffareala, substantiv feminin, desemneaza actiunile unui tiffar. Tiffar, substantiv masculin, persoana care tiffuieste. A tiffui, verb, actiunea de a lua parte la TIFF. Sa ai propria ta familie lexicala e misto. Dar cum a ajuns TIFF-ul pana aici si ce-l face atat de special ?

Pai in primul rand e vorba de Cluj, care ii fain, cum ar zice ardeleanul. Un oras pe dealuri, suficient de verde, relaxat, cu multe cofetarii (un concept stins din viata in pitiponcenia capitalei), cu taxiuri la 1,79 pe kilometru, fratilor, voi n-ati trecut pe gaz?, cu un stadion in reconstructie, 2 echipe in Liga 1 si un centru inca in acea armonie bizara a mixului de nou cu vechi. La Bucuresti un festival ca asta ar fi comis o sinucidere la metrou din miticism si prea multa ingretosenie.

Apoi vin oamenii, ca omul sfinteste locul, vorba proverbului. E plin de studenti si de fosti studenti aciuiti p-aici fiindca se gaseste de munca, auzi romana, maghiara, germana si italiana in aceeasi zi, iar la filme vezi intrand de la babute in baston, de care te miri ca inca mai vad subtitrarea, pana la punkiste carora n-ai timp sa le numeri piercingurile la vedere. Basca invitatii, oamenii din industrie si presa.

Mai conteaza si mersul. Pornit de jos, festivalul a crescut si a crescut si mai tare pana cand era sa faca poc. Mi-aduc aminte ca intr-un an a fost infiorator de aglomerat, pe vremea aia inca erau doar 3 sali - Republica, Arta si Victoria, biletele se vindeau doar inainte de proiectie, erau cozi infernale, habar n-aveai daca intri sau nu din cauza badge-urilor care aveau prioritate. Dar s-a trecut hopul, organizatorii au gasit variante, iar azi ajungi sa mergi in mall ca sa vezi film de festival, asta da rasturnare de situatie! In plus cinematografia romaneasca a gasit un loc bun in care sa se arate, sa se opinteasca si sa se imbatoseze catre lumea larga: “Bah, noi existam!”.

Si filmele. Pe care unii le degusta, altii le consuma dupa posibilitati, iar o categorie speciala, sa le zicem movie junkies, le devoreaza cu frenezie timp de 10 zile pe an. Sunt oameni care la 10 dimineata sunt in sala sa bifeze un titlu. Mananca pe fuga in drumul de la un cinematograf la altul, se arunca in cate un taxi ca sa prinda vreo colectie de scurt metraje pe la mall si revin in centru pentru o vizionare de gala cu ochelarii 3d pe nas. Seara tarziu nu se dau in laturi de la vreo scarbosenie care le ramane pe retina ore in sir vreme in care baga ceva alcool in galagia muzicala a unui club aflat intr-un subsol unde leaga niste prietenii care tin pana a doua zi spre dimineata cand o iau de la capat pentru ca au de vazut un film de la 10.

N-am fost acolo la prima editie, n-am fost acolo la primele 3. Dar de la a patra incolo n-am lipsit si sper ca TIFF-ul sa ajunga la o varsta venerabila la care primii trei ani pe care i-am ratat sa nici nu se mai puna.

Ce-am facut in anii astia? Am dormit intr-un scaun in Piata Unirii cand n-am avut cazare in vreme la o masa vecina nu se opreau din baut si palavrageala Caranfil si Chisu. Am reusit sa explodez un boiler in noaptea dinainte plecarii catre TIFF, n-a contat, mi-am vazut in continuare de drumul catre festival. M-am cazat la o ruda, eram cu o fata. M-am cazat la aceeasi ruda, in anul urmator, cu o alta fata. In al treilea an, eram cu o alta alta fata. Ne-am cazat la o pensiune. Am baut votca cu suc de portocale in incercarea de a nu adormi in sala. Am adormit in sala (altadata). Am dormit ca un prunc in sala – mi-aduc aminte exact la ce, era un documentar alb negru despre un centru pentru oameni cu probleme la mansarda.

Am infruntat un an de greva pe CFR (mijlocul meu preferat de deplasare catre CJ este trenul). Am stat pe jos la o vizionare plina ochi, era in spaniola. M-am hotarat sa invat spaniola. M-a plouat in aer liber la un Kim Ki Duk (parca). Am prins cafteli thailandeze tot seara, in aer liber, de la care artsy fartsy au plecat dezamagiti. Eu nu! N-a plouat. Am urcat la Belvedere cu o clujeanca, am mers cu ea prin Gradina Botanica, m-a dus la Mozart, n-a iesit nimic. S-a ars lampa retroproiectorului si am ramas fara finalul unui film. M-am speriat rau la Cargo 200. Ne-am speriat rau toti la Cargo 200, la iesire nu vorbea nimeni. Am vazut centrul Clujului sub ape dupa o ploaie torentiala. Am vazut mallul sub ape dupa o alta ploaie torentiala. M-am ras in cap in 10 minute. Am pierdut 2 ore si o vizionare ca sa mananc un pranz la restaurant, lentoarea ardeleneasca nu e un un mit. Si ar mai fi si altele (de care nu pot scrie aici) si TIFF-ul merge mai departe…

Kung Fu Panda 2

2011-06-04T21:55:00.000-07:00

Am scris despre Kung Fu Panda 2 aici.

Tigan

2011-06-03T07:00:00.000-07:00

Sa-mi fie iertata necunoasterea, nu am nicio scuza pentru ea, dar pentru mine Tiganul e o stire. N-am avut habar de existenta proiectului, desi el dateaza de prin 2008. Dar m-am pus la punct citind tot blogul celor de la simpals dedicat proiectului primului film animat 3d moldovenesc, si prin extensie zic eu romanesc... http://tigan.md/.

M-au lasat masca cu talentul, curajul, hazul si sinceritatea lor. Pe scurt: au plecat cu entuziasm, dar fara fonduri, sa creeze un desen animat de scurt metraj 3d in care personajul principal sa fie un tigan. Au atras atentia celor de la Pixar care (din cate am inteles eu) i-au invitat sa se cunoasca mai bine. Cool rau. Apoi au ajuns sa-si doreasca un lung metraj, au aterizat prin festivaluri (inclusiv la Anim'est - foarte misto descrierea experientei lor), s-au parteneriat cu un studio rusesc si au pus de o scoala de animatie la Chisinau. Cool rau again. Lucreaza in continuare la tiganul lor. Le tin pumnii.

Mai jos gasiti cateva sample-uri cu personajele gandite initial de simpals - tiganul, familia lui si rivalul de moarte la propriu.

Ce bag la TIFF in weekend

2011-06-02T04:05:00.000-07:00

Un documentar rusesc, My Perestroika, despre niste rusi tineri care au prins un pic din vechiul regim, au trait perestroika si s-au adaptat la noul regim.

Un comedie italiana despre un pensionar cumintel pe care sta cu gura toata ziua nevasta-sa si care ajunge sa viseze la tot felul de amantlacuri dupa ce un amic ii povesteste aventurile lui erotice. Gianni e le Done.

Gatos Viejos, un film care vine din Chile despre o septuagenara care isi pierde memoria, dar nu vrea sa se vada asta ca sa nu fie exilata in vreun azil. Drama.

King of Devil's Island, un titlu norvegian despre revolta unor tineri dintr-un centru de detentie pentru minori. Pare mai intunecat si mai hard.

Simple Simon, dramedie cu ceva romance facut de suedezi, despre un adolescent care sufera de sindromul Asperger si fratele sau, deprimat ca l-a parasit prietena.

Inca un docu, Into Eternity, regizat de Michael Madsen parca, despre cum ne ingropam reziduurile de la centralele nucleare si despre cum incercam sa ii avertizam pe oamenii viitorului ca acolo nu vor gasi piramide sau cine stie ce alte opere de succes.

Plus niste scurt metraje romanesti pe care pe altundeva nu le-as prinde.

Hall Pass

2011-05-26T13:09:00.000-07:00

Am scris despre Hall Pass aici.

Spot TIFF 2011

2011-05-25T01:29:00.000-07:00

Au fost altele mult mai reusite.

Human Planet. Episodul 2. Deserts

2011-05-21T06:58:00.000-07:00

Desertul gazduieste 300 de milioane de oameni.

On Stranger Tides

2011-05-20T11:23:00.000-07:00

Am scris despre POTC 4 aici.

Human Planet. Episodul 1. Oceans.

2011-05-18T21:27:00.000-07:00

70% din suprafata planetei e acoperita de apa.

Ursul

2011-05-11T10:12:00.000-07:00

Am scris despre Ursul aici.

POTC - waiting for no. 4

2011-05-08T13:17:00.000-07:00

Nu mai e mult si in cinematografe o sa intre al patrulea film din seria Piratilor din Caraibe. Fara Gore Verbinski la timona. Cu Rob Marshall in locul sau. Fara Bloom si Keira, dar cu Penelope. O sa se simta? Vedem. Povestea, promisa de la finalul lui @World's End, e legata de izvorul tineretii fara batranete, amplasat strategic tot in zona caraibiana, dar din trailer stim deja ca o sa avem parte si de o bucatica de actiune londoneza. Jack Sparrow pare in forma obisnuita, amuzant, atent cu romul si domnitele, coloana sonora e semnata de acelasi Hans Zimmer. Weekend-ul asta am revazut primele trei filme ca sa intru in stare. Ramane sa-mi iau cat mai curand doza de aventura cu cel de-al patrulea si sa vad cu ochii mei cat de naval/terestru si light/dark e On Stranger Tides.

Thor

2011-05-06T10:21:00.000-07:00

Am scris despre Thor aici.

Morning Glory

2011-05-05T04:28:00.000-07:00

Nu am vrut sa vad Morning Glory. M-a "obligat" cineva. Si stiam de ce nu vreau sa-l vad. Credeam ca e film foarte prost. Ceea ce s-a si dovedit. Daca vreti sa vedeti ce inseamna lumea televiziunii, incercati mai bine serialul Studio 60 sau comedia necunoscuta TV Set cu David Duchovny si Sig Weaver. Daca vreti o comedie romantica, dati-va un pic de timp ca va trece. Glumesc, oricum nu va pierdeti timpul cu Morning Glory. Partea romantica e bagata fortat acolo, nu ocupa mult timp si e de o banalitate usturatoare. Rachel McAdams, protagonista peliculei, nerealist de tanara producatoare a unei emisiuni matinale, e enervanta cu stilul ei isteric, iar povestea ei sablon nu-ti trezeste vreun sentiment. Singurul actor la care am mustacit simpatic e Harrison Ford, crainicul cu multe premii la activ, morocanos la inceput si transformat pana la final , asa cum s-ar astepta pana si un copil de clasa a 3-a, intr-un adevarat pater familias.

Human Planet

2011-05-04T06:17:00.000-07:00

Fara cuvinte.

Il vad in curand.

Festivalul Filmului European 2011

2011-05-03T02:43:00.000-07:00

Pe 5 mai se da startul la Bucuresti la filmele europene. Programul complet aici. Din ce ruleaza am vazut deja Celda 211. Despre care am scris aici.

Che: Part 1

2011-04-30T23:59:00.000-07:00

Soderbergh ia mutra cea mai populara de pe tricourile, canile si posterele adolescentine si se pune pe construit o biografie cinematografica. Demersul asta e al naibii de dificil, dar in acelasi timp al naibii de atragator la prima strigare. Rezultatul e o pelicula in 2 parti, din care doar prima parte trece de 2 ore de vizionare. Aceasta rememoreaza rasturnarea lui Batista in Cuba si discursul de la Natiunile Unite din 1964 al lui Ernesto Guevara, medicul astmatic argentinian devenit revolutionar. Che nu e un film de box office, iti trebuie ceva rabdare sa-l duci, iar una din putinele recompense e oferita de performanta extraordinara a lui Benicio del Toro in rolul principal. La totale insa pelicula vine mult sub asteptari. De ce? Pentru ca e mai mult manual de razboi de guerilla intretaiat de cum sa faci declaratii politice si mai putin spre deloc portret. Vad si partea a 2-a si revin.

Paul

2011-04-29T00:26:00.000-07:00

Am scris despre Paul aici.

Caotica Ana

2011-04-24T05:22:00.001-07:00

Dupa Lucia y el Sexo, Julio Medem si-a luat o pauza lunga pana in 2007, cand a revenit cu o pelicula dificila - Caotica Ana. Habar n-am cum a ajuns pe hard-ul meu, dar aseara am facut ce-mi place mai mult si mai mult: i-am dat play. Douazeci de minute mai tarziu eram complet absorbit. Cel mai important lucru e ca filmul reuseste sa fie mereu surprinzator (si se intampla foarte rar sa scriu asta despre un titlu), iar ca spectator esti mereu intre visare si decriptarea unor sensuri. Povestea e destul de incurcata: o pictorita la 20 de ani care traia hippie intr-o pestera la Ibiza e descoperita de o frantuzoaica mecena care o aduce intr-o casa a ei de la Madrid, locul unde gazduieste si formeaza o gloata de artisti tineri de toate felurile. Tanara noastra cunoaste un tanar de origine africana care ii va declansa o cautare febrila in ea insasi. Rezultatele din sedintele de hipnoza o socheaza: vieti anterioare, destine puternice, morti timpurii, reintalniri peste timp... Daca Eastwood nu spunea mai nimic cu Hereafter, Medem se arunca cu totul, vrea sa spuna atat de multe. Asa ca reactia privitorului e una extrema: fie e dat pe spate, fie respinge filmul categoric. Pe mine m-a dat pe spate. La fel si interpretarea si look-ul schimbator al Manuelei Velles - un debut de senzatie.

Water for Elephants

2011-04-21T09:01:00.000-07:00

Am scris despre Water for Elephants aici.

Waltz with Bashir

2011-04-18T22:24:00.001-07:00

Inchiderea mea de la B-IFF s-a consumat duminica seara, tot la NCRR. Am mers la Valsul lui Bashir, o animatie semnata de Ari Folman. Omul nu cred ca a mai pupat finantare din patria mama dupa documentarul asta. Nu e antisemit, nici vorba, e mai degraba antirazboi cu totul, dar pur si simplu privitul in oglinda e greu de acceptat in astfel de situatii. Un pic obositoare pentru ochi (cred ca din cauza unor culori dominante in cadre foarte lungi), cu doar cateva detalii semnificative pentru a crea atmosfera acelor momente (mai mult ar fi costat extra si probabil ca ar fi diluat mesajul), dar cu un script destept si un sens clar. Singura comparatie pe care o am in cap e cea cu Persepolis - povestea de viata a iraniencei Marjane. In Bashir personajul regizorului evreu incepe sa caute oameni care au trecut prin razboiul din Liban (inceputul anilor '80) pentru a-si aminti, intr-un mix de realitate si fantezie, drama traita in razboi la o varsta prea frageda si genocidul de la Sabra si Shatila. De vazut.